Rasu’ plansu’ la romani

Salutare,

Nu am mai scris demult pe blog, din o serie de motive, unul este caci nu a mai fost o prioritate acest blog.

Vroiam sa fie un coltisor al meu in care sa tin un jurnal al meu, dar jurnalul de obicei nu e public, decat cel de la TVR.

Cred ca m-am oprit odata cu criza asta, care se agraveaza pe zi ce trece, mereu aceleasi stiri pesimiste, aceleasi blonde Basesciene care sfideaza o tara intreaga… nu vreau sa intru in detalii ca asta imi activeaza doar o stare de manie care incet incet se transforma in furie.

Cu toate acestea, nu m-am oprit sa traiesc,  si nu ma voi opri prea curand, sper, in sinea mea ma cred un nemuritor.

Eu, cred ca am evoluat in directia buna,  si nu vreau sa ma opresc prea curand pentru ca viata e prea scurta ca sa nu faci nimic, cu toate ca apar numeroase piedici, care te fac sa crezi ca totul s-a terminat, dar trebuie sa ai puterea sa o iei de la capat, sa traiesti, sa iubesti, sa citesti, sa te distrezi, sa plangi, sa gandesti, sa asculti, sa accepti, sa refuzi, etc.